Vine iarna, vine vara, vreo părere?

Vine iarna, vine vara, vreo părere?

Măi stimabililor, sunt eu singurul care se simte așa, sau chiar afară cerul e cenușiu, aerul e rece și zici că toamna stă să se sfârșească și ne pregătim să împodobim bradul de Crăciun, iar bietul Ghiță dă din colț în colț așteptându-și obștescul sfârșit?

Fumeile și-su scos de la naftalină UGG-urile, bărbații se îmbracă cu puloverele Gucci, galben cu verde, tablouri strict  de iarnă. Plus că să nu mai spun că nimeni nu are o stare bună, iar dacă cineva  e în stare să sară să muște din jugulaara cuiva, zilele astea oferă mood-ul perfect!

Ah, și știu, se spune că pe vremea asta ori se numără banii, dar lumea e săracă, deci pică, ori se fac copii, dar lumea e prea nervoasă și deprimată pentru activități de-astea, deci și asta pică, așa că ce Dumnezeu ne mai rămâne de făcut?

Oglinda te arată așa cum ți-ai spus că nu vei fi?

Oglinda te arată așa cum ți-ai spus că nu vei fi?

Când o să fiu mare nu o să fiu niciodată așa de plictisitor cum sunt părinții, nu o să spun mereu doar ” nu e voie să faci aia” , ”nu ai voie să mergi acolo”,  ”nu îți cumpăr aia”!

Când o să fiu mare nu o să fiu niciodată așa de plictisitor încât să refuz vreo seară de destrăbălare prin cluburi pentru că mi-e prea lene, sau pentru că vreau să dorm!

Când o să fiu mare o să fiu cool și o să stiu să mă fac plăcut pentru toți, pentru că sunt o persoană foarte sociabilă, care știe să își facă prieteni în orice împrejurări și n-o să ajung niciodată vreun ursuz care să prefere singurătatea și liniștea lui, în care să nu aibă acces nimeni!

Când o să fiu mare o să fac doar ce îmi place, n-o să țin cont de părerile celorlalți și de constrângerile societății, pentru că eu am o personalitate mult prea puternică pentru a mă putea încadra într-un tipar banal!

Mari ajungem repede, suficient de repede cât să vedem că tot ce ne propunem  cu o necunoștință puerilă nu sunt decât niște lucruri aproape imposibil de realizat, iar dacă sunt posibile, sunt in mare parte INUTILE!

Cine ar fi crezut că nu-mi trebuiesc decât maxim 10 ani până să-mi dau seama că nopțile pierdute cu beții și cluburi nu vor aduce nimic și nici nu vor lăsa nimic folositor în urmă? Nu le regret, își aveau momentul lor, dar a trecut!

Și tot doar câțiva ani mi-au trebuit până să înțeleg că vorbele unui om lucid, care a văzut și zidul de anormalitate care se ridică în jur și normalitatea zilelor care par să nu aducă nimic, chiar dacă par banale și îndreptate spre plictisitor, în final au ca scop îndrumarea spre o cale de mijloc, care să nu fie așa greu de urmat pentru un tânăr care mai are încă multe de văzut!

Păcat că ”doar câțiva ani” din viață reprezintă o perioadă foarte lungă, pe care o trăim propunându-ne doar să nu ajungem într-un fel fără să ne gândim prea mult cum să ajungem!