Cine ești tu, mirifică făptură, ce mă cunoști ca-n palmă, dar care ești pentru mine ca o complexă integramă?

Un minunat lucru mi s-a întâmplat ieri și trebuie să-i mulțumesc societății că am putut să-i fiu părtaș, altfel aș fi rămas cu o experiență absolut mirifică, netrăită!

Deci să vă întreb pe voi, ați pățit vreodată să mergeți 5 stații de metrou și să vorbiți cu o persoană care vă cunoaște, dar despre care nu aveți nici cea mai mică idee cine este? h uite că eu am pățit-o! Nu zic, nu era chiar o premieră, dar niciodată nu a durat atât de mult discuția! Însă cel mai important lucru, am ieșit învingător  și după 5 stații de metrou, respectiva persoană habar nu are că n-am nici cea mai vagă idee cu cine am vorbit!

Deci stăteam și eu liniștit în metrou, se urcă lângă mine cineva, mă salută. De la început, semn că nu era necunoscut, ce să fac, sașut și eu, că așa m-a învățat societatea! mă întreabă ce mai fac, răspund și eu ”mulțumesc bine, la fel ”, tot deprindere învățată în societate. ” Ce mai faci, am auzit că ai un nepoțel? ”, în gândul meu ” opa, stai că devine complexă treaba, îmi cunoaște cele mai adânci secrete”, eh, dacă tot știa de nepoțel, i-am povestit cum murdărește scutece, cum mănâncă, că datorită vârstei  mai și merge, chestii de-astea, dar tot n-aveam habar cu cine vorbesc.
După aia discuția avansează la un alt nivel, mă întreabă ce mai face mama, îi spune pe nume, în mintea mea ” e groasă treaba o știe și pe maică-mea, trebuie să am grijă ce povestesc, dacă o cunoaște pe mama și spun de vreo ispravă de-a mea despre care nu știu decât eu, o să ajung cel mai proaspăt boschetar al Bucureștiului, cât ai zice pește”

În fine, cu toate astea pe durata unei călătorii de 5 stații cu metroul, eu nu am tăcut și respectiva persoană nu contenea să mă uimească de complexitatea detaliilor pe care le cunoaște un străin despre mine. Și nici măcar n-am cont de facebook, să zici că mi-am pus viața pe net!

Deci, până la urmă țin să-i mulțumesc lu’ Doamne Doamne că a inventat societatea și socializarea, altfel nu aș mai fi avut eu ocazia niciodată să fiu nevoit să vorbesc cu străinii ca și cum m-aș fi cunoscut de-o viață cu ei! Mulțumesc Doamne, societatea e minunată, e atât de apropiată și plină de sentimente reale și situații atât de naturale!

You only live once (YOLO)

Misoginul din mine trebuie să recunască de data asta că acele momente în care simți că ai o singură viață, deci trebuie să faci o mare tâmpenie ca să simți că o trăiești, aparțin aproape exclusiv părții masculine! Acum că am spus asta, să vă explic și de ce.

 Păi ați auzit voi de vreo femeie care să meargă cu 200 la oră pe motocicletă, pe o singură roată? Fuck, YOLO!

Ați auzit voi de femei care să meargă la doctor, să le zică doctorul : bă dacă mai pui gura pe un pahar de țuică mori pe loc, dar pentru că e sfântul Boul Bălții, iar vecinu e boul bălții și dă un pahar de țuică, nu poți să-l refuzi? Again, fuck life, YOLO!

Ați auzit voi de vreo femeie care să intre în comă alcoolică iar primul lucru pe care îl face e să intre în a doua comă alcoolică? YOLO

Ați auzit voi vreodată de o femeie care să-și rupă mâinile pentru că a vrut să dovedească că poate sări în mâini de la etajul doi al unei clădiri? YOLO

Ați auzit voi vreodată de femeie care să rămână fără mâini pentru că la zoo a vrut să arate cât de curajoasă e și a mers să mângâie creocodilii? YOLO

Ați auzit voi de femei care să stea pe șina de tren să aștepte până vine trenul la 20 de cm de ele și să sară în ultimul moment din fața lui? YOLO

Ați auzit voi de femei care să știe că partenerul lor nu e tocmai sănătos sexual, dar n-are prezervativ. Fuck life, sida pot să mai iauși alte dăți da’ sex cine știe când mai fac! YOLO!

Exemplele ar putea să curgă pe muuulte, muuulte pagini și poate chiar ați auzit de vreuna, dar doar una care să facă asemenea idioțenii, că trebuie să existe și excepții, în rest e domeniul bărbaților!

Deci eu o singură concluzie am, Singurii care înțeleg că nu trăim decât o singură dată sunt bărbații! Atât! În rest femeile sunt plictisitoare și se gândesc prea mult la faptul că și de murit tot o singură dată e suficient să murim!

Nu uitați, azi e cea mai lungă zi așa că profitați de ea, profitați de ele, profitați de toate!

Pentru că noi am rămas cu reminiscențele comunismului, încă ne mai jucăm cu orele din viața noastră, ba pierdem una, ba câștigăm una, dar cert e că niciodată nu le lăsăm la locul lor, așa, ca nu cumva să ne plictisim!

Am mai spus eu asta, simt nevoia să o mai spun, alte țări cu oameni mai deștepți prin ele, au renunțat de mult la schimbarea asta de ore, la naiba, ce alte țări, chiar și noi am renunțat o perioadă, când am avut conducători mai deștepți. De prin 70 și ceva nu mai e cazul!

În fine, deci nu uitați să vă mutați ceasurile cu o oră înapoi, deși cu siguranță, chiar și luni, o să dau peste vreunul care va avea ceasul încă pe ora veche și o să mă amuz copios, așa, ca bunul samaritean care sunt eu și tocmai pentru că sunt așa bun nici măcar n-o să-i spun să-și potrivească ceasul conform realității!

Dar așa, ca idee, este singura zi în care putem să ne amăgim că am câștigat o oră așa că nu o irosiți!

Să avem parte numai de bine!