Sfântu’ halouin, un fel de sfântu’ Valentin, da’ te iubesc morţii!

Astăzi e marea sărbătoare naţională, a naţiei lor, şi anume halouinul. Este aproape la fel de cunoscută ca şi sărbătoarea sfântului iubăreţ, pe numele lui alintat Vali, tot de la ei, dar la fel de bine adoptată de ai noştri şi de îndrăgită, ca aproape te face să crezi că  nu am fi în stare să recunoaştem că noi căutăm motive să bem  de fapt şi puţin ne pasă de sărbători!

În fine, minunate şi cretine sărbători, amândouă. Am scris în fiecare an despre ele atunci când a venit data cu pricina, dar până anul ăsta parcă toţi se agitau că luăm toate chestiile de la alţii, da niciun ONG n-a sărit de fund în sus să acuze că o să dea în judecată şcolile şi grădiniţele şi orice instituţie care organizează vreo petrecere de halouinu’ ăsta, că cică e o sărbătoare satanistă!

Bă fraţilor, chiar sunteţi retarzi? Dă-l naibii de halouin, o fi el o imbecilitate, da’ nu e decât o motivaţie de a ieşi din cotidian, a face glume cu iz uşor macabru şi a te distra, pentru cei care aleg să sărbătorească azi. Nu alege nimeni să se închine diavolului, sau mai ştiu eu, să  facă sacrificii umane, sau animale sau mai ştiu eu ce, pentru a trezi la viaţă cine ştie ce spirite malefice!

Nimeni nu crede că o să învie cine ştie cine, nici măcar copiii ăia de 5 ani care merg la colindat, şi vă rog să mă scuzaţi că-mi permit să fac analogia asta, dar ce monstru ar putea să fie mai terifiant şi mai potrivit pentru sărbătoarea asta decât Isus? la naiba, omul ăla a înviat şi şi-a luat zborul, nici acum nu ştim exact unde, iar de atunci aşteptăm toţi cu sufletul la gură poate se întoarce şi vrea să ne ia şi pe toţi după el, ca pedeapsă pentru păcatele noastre!

Ruşine să ne fie, păgâni ce suntem!

O să ardem în iad că am scobit dovleci!

Anunțuri