Și a fost ultima zi de vară și anu’ ăsta

Este deja seară, întuneric și nu mai sunt decât cam vreo 2 ore până când o să înceapă toamna calendaristică! Nici anul ăsta vremea nu s-a oprit în loc și uite cum iar alergăm spre iarnă, și inevitabil spre alt an!

Deja simt că sunt repetitiv. Am mai avut și în anii trecuți postări fix pe 31 August și erau la fel de indecise. Nici nu știu ce să cred! Să-mi pară rău după anotimpul călduros pe care eu oricum nu-l suport? Să mă bucur că a trecut? Nici măcar nu a fost o vară așa călduroasă ca în alți ani, de ce să mă bucur că a trecut, totuși? În fine…

Ideea e că toate în viață se repetă! Nici eu n-am făcut excepție în vara asta. A fost o vară ca toate verile, deși enorm de diferită dacă aș analiza-o zi cu zi, dar a fost la fel!

Gata că deja mă simt un fel de Radu Otravă sau de Tudor Chirilă și nu-s vreun melancolic depresiv care plânge după trecerea timpului! Dacă n-ar mai trece ar înseamna că n-aș mai trăi, ceea ce, deocamdată, nu-mi doresc!

Deci a mai trecut o vară, am mai văzut fetele decoltate pentru încă un an, am mai mâncat și anul ăsta legume și fructe, și salate, și mâncăruri de sezon, pentru care aș vrea să mai fie încă vară, am mai avut concediu o lună de zile și vara asta!

A fost făinoșag așa, hai ne vedem și la anu’, varo! 

Anunțuri

Ai observat cum timpul schimbă?

Ai mers vreodată îtr-un loc, zi de zi, să observi din când în când câte o mică schimbare, apoi să mai treacă iar lungi perioade în care nimic nu se schimbă, după aia iar mici schimbări și după aia să te pocnească dorul să-ți amintești cum arăta locul ăla prima oară când ai trecut tu pe-acolo?

Așa-i că atunci când vezi cât de diferit era locul ăla te simți ca și când te-ai uita la pozele bunicilior din anii ’30? Cu el îmbrăcat elegant, cu monoclu și joben, cu ea îmbrăcată într-o rochie elegantă cu multe pliuri și cu o pălărie asortată așezată ușor într-o parte, plimbându-se pe Calea Victoriei, acea Calea Victoriei plină de negustori și cu tramvaie trase de cai.

Mă, așa cum sunt locurile sunt și oamenii, și uneori îmi e dor de când eram cu toți o Calea Victoriei, plină de negustori și străbătută de tramvaie cu cai! Acum nu reușim să fim decât cel mult o stradă sufocată, aglomerată și gălăgioasă, fără timp și fără nimic de spus… Nu vi se pare?

Am 9 ani și merg la tir, trag cu un Uzi ca și cum respir!

Mă, voi la ce vârstă ați tras prima oară cu un Uzi? Cum, n-ați tras nici până acum dar deja aveți vârsta la care începeți să vă gândiți că poate chiar o să prindeți pensia? Pffffffff, cât de rușinos! Cât de ratați puteți să fiți!

Păi uite măi de ce America este țara tuturor viselor, acolo te naști cu arma-n mână și se dau lecții de tir cu Uzi și copiilor de 9 ani, în caz că la școală le mai ia cineva pachețelul să poată să-i împuște corect, fără să se facă de râs că nu l-a nimerit!

Ce dacă se mai întâmplă și asta, e perfect normal să faci lecții de tir cu un copil de 9 ani! Dacă părinții au vrut să-i facă o bucurie copilului, cum poți tu, țara tuturor posibilităților, să interzici să participe copiii la lecții de tir, și cu  cu o armă automată pe deasupra! Păi nu poți, deci nu interzici!

Să mai spuneți voi că România e o țară de căcat!

P.S. Mă bucur pentru instructorul de tir al acelei fetițe, am înțeles că acum are mai multe găuri în cap decât orice om normal și vor să-l bage în cartea recordurilor! Din păcate pentru el, la categoria post mortem!

Să revenim cu picioarele pe pământ

Oameni buni, nu vă speriați, era doar o glumă la care am râs doar eu! Să fim serioși, dacă e ceva la care nu mă pricep, probabil acel lucru e gătitul! ” Chez Toma” rămâne blogul meu pe care o să scriu ce mă taie capul, nu-l nișez în niciun fel!

Singurul motiv pentru care am creat diversiunea cu blogul culinar a fost pentru a-mi justifica lung absență, dar adevărul e că absența articolelor din ultima vreme n-a avut decât o singură  motivație, lenea gravă și incurabilă!

Așa că stați liniștiți, n-o să încerc să vă conving că sunt un bucătar iscusit care o să vă scoată din foame cu rețetele lui!

Specialitatea zilei – paste cu pește

Astăzi o să vă dau o rețetă minunată! Să gătim paste cu pește!

Se ia din magazin o  pungă de paste și o conservă de pește. Se desface punga de paste și se pun pastele la fiert! Nu toată punga, dar nu mai țin minte exact cât puneam eu! Vă descurcați voi, puneți după ochi, indiferent ce o însemna asta!

După ce au fiert pastele cât scrie pe pungă stingeți focul și puneți pastele în strecurătoare unde le lăsatți puțin, nu știu exact de ce, dar așa trebuie!

Când ați decis că s-au plictisit de strecurătoare pastele, le băgați în altă cratiță și le puneți la foc mic și turnați conserva de pește peste ele. Flușturați prin cratiță puțin cu lingura să se amestece peștele cu pastele, închideți focul șiiiiiiii, gataaaaa, vă puteți denumi bucătari!!!

Cu plăcere! Știu că o să apreciați ajutorul meu în ale bucătăriei!

”Chez Toma” va deveni un blog culinar

Am luat o pauză din scris pentru a pregăti schimbările ce urmează să se întâmple pe aici! Începând de azi, în fine, nu de azi, de mâine, că tot e luni, ”Chez Toma” va deveni primul meu blog culinar, în care vă voi împărtăși din secretele bucătăriei și câteva din  rețetele mele proprii, atâta cât îmi va permite  timpul și spațiul!

Sunt foarte încântat de acest nou proiect și am un feeling foarte pozitiv că o să iasă cevafoarte foarte mișto! 

Pregătiți-vă papilele gustative și imaginația olfactivă!

P. S.: NU VOR LIPSI NICI POZELE CU MÂNCAREA PE CARE O CONSUM EU ZILNIC!!!

Alta din prepuțurile gândirii

Pentru că rubrica ”Maxima zilei” a devenit inactivă și de domeniul trecutului, la alegerea proprie, această frază se va înrăma frumos, aici, la filozofelile mele plictisite!

 Noile începuturi o să fie încununate de succes doar dacă îți vei aminti de vechile trecuturi!

Atââââââââât!