Facebook gave me cancer

Mă scuzați că am folosit pentru titlu o altă limbă decât cea maternă, dar este o expresie mult prea cunoscută celor de pe internet și am mai multe șanse să fiu înțeles folosind astfel de expresii, pentru că  pentru cei de pe internet comunicarea a devenit de neînțeles în forma ei obișnuiă!

Așa, să dezvoltăm titlul: Facebook-ul m-a îmbolnăvit de cancer, pentru că a adus cretinismul la un nou nivel! Îmi pare rău că până și eu ajung să vorbesc despre subiectul ” accident pe DN 1 soldat cu 6 morți”, dar nu pot să rămân indiferenc când văd că acest caz se derulează pe facebook mai mult decât pe DN1!

Cum să alegi să-ți anunți sinuciderea pe facebook, iar toți ” prietenii” de pe facebook să-ți dea mesaje în loc să meargă să vadă unde dracu ești și ce faci?

Cum e posibil ca primul lucru pe care-l faci după ce un idiot intră cu mașina în mașina în care era și soțul tău, și ți-l omoară, să fie să postezi un mesaj pe facebook și ultimele poze făcute cu răposatul soț?

Băi oamenilor, voi chiar nu mai aveți suflet? Pana mea, voi chiar vă trăiți viața doar ca să obțineți un like?!?

Să mor eu, chiar nu s-a gândit nimeni să-l dea în judecată pe Mark Zuckerberg pentru cretinizarea omenirii în loc să-l umple de bani?

Tu azi de câte ori ți-ai verificat contul de facebook?

Mă numesc Toma și facebook-ul mi-a dat cancer! L-am extirpat! Nu am cont de facebook și trăiesc fericit!

Anunțuri

Happy Erasmus!

Un milion de copii s-au născut de pe urma programului ”Erasmus” și 25% dintre studenții participanți la acest program s-au căsătorit!

Așa-i că studenții merg în străinătate ca să-și aprofundeze cunoștințele și să se axeze pe învățat? Învățat  serios, fără timp de alte prostii, mici plăceri sau orice altceva decât stat cu ochii în cărți ca să obții bursă!

Ya, rili, statisticele o dovedesc cel mai bine!

Viața e crudă – doctorii sfătuiesc femeile să poarte cât mai des sutiene

Aceasta este una dinte cele mai dramatice vești pe care am primit-o anul ăsta, dacă nu chiar din întreaga mea viață. Știți voi zvonurile alea  conform cărora sânii femeilor sunt susținuți de ligamente iar lăsarea lor să zburde liberi ajută la întărirea ligamentelor, deci și la păstrarea fermității lor? Ei bine, cu durere în inimă am citit, sunt doar zvonuri!

Acele minunății ale femeilor, în care ne-am pierde privirile cu  orele și tot nu ne-am sătura, sunt susținute doar de piele, iar pielea e singura care trebuie să fie fermă, dar, din păcate, gravitația își vede de treaba ei, indiferent cât de fermă ar fi pielea!

Deci, mai pe înțelesul tuturor, oricât de fermă ar fi pielea, până la urmă tot la genunchi o să ajungă sânii aceia mari și rotunzi pe care îi adoră bărbații!

Cu tristețe în suflet, gândindu-mă că după astfel de veste o să am din ce în ce mai rar bucuria să observ când s-a lăsat răcoarea afară după ce trec pe lângă vreo femeie fără sutien, trebuie să vă spun vouă, dragi purtătoare de sâni, să aveți grijă de ei, să-i țineți cât mai mult în sutien și să nu le expuneți pielea excesiv la soare sau la ultraviolete, deoarece aceste lucruri duc la îmbătrânirea prematură a pielii, și e păcat!

Decât să mă bucur  de priveliști mirobolante pe stradă, priveliști care, fie vorba între noi, vor fi văzute doar o dată, voi ofta după ele și voi merge mai departe, vă spun sincer că prefer ca în momentul în care acele priveliști nu rămân doar priveliști, ci vor fi ”free to touch” vreau să fie în plenitudinea forțelor lor, sănătoase și frumose, și să nu se reverse peste buricul posesoarei!

Acum puteți să mă acuzați de ce vreți voi, dar în viața asta am și eu două probleme importante: țâțele și sânii, și nu aș fi avut cum să las să treacă neobservată această descoperire făcută de medici!

P.S.:Nici sutienele cu sârmă nu sunt recomndate, așa că , dragi femei, dacă aveți așa ceva, vă rog aruncați-le și nu le mai primiți în garderoba voastră!

Am întâlnit și atei îndrăgiți

Mă tot râcâie chestia asta de multă vreme și nu știu cum s-o ambalez ca să nu-i înjur prea rău pe habotnici, iar pe indeciși să-i fac să-și piardă orice interes față de ce eu încerc să spun.

Pe lângă că am observat că au început să fie la modă filmele cu ”dumnezeu e măreț, dumnezeu e peste tot, dumnezeu te iubește, dumnezeu l-a pus pe popă lângă tine să te facă să-ți redescoperi credința după ce a dat o mașină peste tine”, am mai descoperit că Kevin Sorbo, ăla care a jucat în serialul ”Hercules”, care rula în tinerețile mele, are tendința să joace în cam multe filme de genul, deci îl bănuiesc că e un fel de Gâdea. Dar nici despre asta nu-i vorba!

Să vorbim puțin despre credință. Eu sunt ateu, e alegerea mea, alții cred, e alegerea lor! Nu am nimic împotriva celor care cred, cum nu aș fi avut nimic împotriva ateilor dacă eu aș fi fost credincios! Dacă chiar ar fi existat un dumnezeu, atunci ar fi aflat și ateii la sfârșitul vieții lor că au crezut în ceva greșit, ar fi ars în flăcările iadului sau  mai știu eu ce s-ar mai întâmpla, după cum scrie în biblie, sau poate dumnezeu le-ar mai fi dat o șansă să se îndrepte spre calea credinței, după ce s-ar fi convins că există cu adevărat, dacă dumnezeu ar fi cu adevărat binele suprem. Eu, sincer, la astfel de dumnezeu m-aș aștepta dacă aș vorbi despre bine și în toate predicile se spune ” dumnezeu e bun”, nu la un dumnezeu care pedepsește cu potop, boli, urgii, războaie și alte minunății!

Acum, eu din postura mea de ateu, dacă mă întâlnesc cu un credincios căruia îi spun că eu nu pot să cred în teoria asta a existenței unui dumnezeu care le controlează pe toate, automat sunt privit ca pe o ființă rea, care nu e capabilă să înțeleagă ce este bine și care în toată viața va fi în pericol de a deveni unealta lui satan…

Eu, ca ateu însă, trebuie să-i privesc pe toți credincioșii ca fiind niște oameni buni, care încearcă să ducă o viață cinstită și care în majoritatea timpului vor fce numai bine, iar răul pe care se va întâmpla să-l facă, va fi doar unul nevoit și pentru care se vor căi cu toată puterea sufletului lor!

De ce EU, un om care chiar nu a făcut un rău nimănui, care de multe ori s-a întâmplat să renunțe la binele personal pentru a încerca să ajute pe altcineva, un om care încearcă să nu deranjeze pe nimeni atât cât se poate, de ce EU am dreptul să fiu judecat și catalogat drept un om rău, de către toți cei care cred, fără să mă cunoască și fără să le fi făcut nimic, doar pentru că eu nu cred în dumnezeul lor? De ce toți ateii trebuie să fie din start oameni răi?

DE CE?

Potaia pesimistă

Câți dintre voi se gândeau că și câinii sunt pesimiști? Da’ fiți sinceri acum! Îi vedem mereu dând din coadă când ne văd, mereu cu chef de joacă, mereu cu poftă de mâncare, cum am putea să ne gândim că în acel animal ar putea zace un Bacovia canin?

Eh, cică se pare că sunt pesimiști și câinii și de-aia iau unele decizii punând în față varianta cea mai puțin fericită!

Deci, atunci când un câine o să vină fericit, dând din coadă, să știți că el gândește de fapt: ” să dau din coadă repede când îl văd  pe stăpân, că altfel bulangiul iar pleacă, și iar mă lasă singur în casă, și iar nu-mi dă de mâncare, și iar nu mă scoate la plimbare, și iar fac pe mine în casă, și iar mă bate, și iar o să fiu prea trist ca să mă dau la cățeaua de la 3, și iar rămân nefu…gărit, și iar o să am o viață tristă!”

Dar și când dă din coadă, câinele gândește de fapt: ” ah, dar să nu dau nici prea tare din coadă, că după aia zice stăpânul că sunt hiperenergic, și mă duce la bulangiu’ ăla de zoofil care-mi bagă chestia aia rece în cur, și după aia mă mai și înțeapă cu chestia aia în picior și-mi bagă tot felu de zemuri în mine, și după aia sunt tot amorțit, și după aia nu o să mai am chef de nimic, și după aia iar n-o să mă scoată stăpânu’ afară, și după aia iar n-o să mai pot să mă întâlnesc cu cățeaua de la 3, și iar o să rămân nefututgărit (vă rog din suflet să scuzați greșeala mea câinească), și iar o să am o viață tristă!

Deci, pentru un câine pesimist, dai, nu dai din coadă, viața oricum o să fie tristă!

Acum pe bune, cum să nu bănuiești că orice ființă cu gândire proprie ia în calcul și variantele negative? Până la urmă, pe baza acestor variante negative animalele sălbatice învață să se ferească de om, pentru că omul e rău și, ori le vânează, ori le duce la circ dacă se lasă pe mâna lui! Tot pe baza acestor ipoteze negative animalele își fac provizii de mâncare pentru perioada rece, pentru că dacă ar fi optimiste și ar spera că poate găsesc și iarna ghinde sau ce mai au ele nevoie, ar fi dispărut de multă vreme de pe fața pământului!

Uneori simt că cercetătorii ăștia sunt ca niște copii de 3 ani care învață că apa e udă, doar că mai folosesc și multe fonduri ca să dovedească asta!

Oricum, ce voiam eu să subliniez, dacă aveți un animal în casă, uitați-vă la el și nu uitați  că în fața voastră stă o ființă pesimistă, drept urmare să-i ascundeți pastilele, lamele și  funia din cale!

Voi vă mai amintiți de telefoanele fixe?

Chiar acum, scormonind prin marele internet, am dat peste un comentariu al unui biet țânc, probabil încă neînțărcat, care își manifesta mirarea minții lui puține de copil care își descoperă pentru prima oară puța, după ce în prealabil a făcut pipi pe propria moacă! Și se mira minune mare respecticul  borac când a auzit la cineva că a trăit vremuri în care telefoanele mobile nu existau, iar oamenii erau nevoiți să apeleze la metode mult mai rudimentare pentru a comunica!

Dragi boraci, cruciți-vă! Înainte de IPhone 6 și Samsung Galaxy 5 a existat Poșta Română! Iar oamenii, dacă vă poate veni să credeți așa ceva, știau să scrie și-și trimiteau scrisori!!! CE VREMURI!!!! Cred că pot fi catalogate drept perioadele mai periculoase decât e acum epidemia de Ebola, nu?

Dar să revenim. Cât unii se mirau când auzeau că au existat și vremuri fără telefoane mobile, eu mi-am amintit cum la mine acasă, aici unde locuiesc, într-un umil apartament de bloc comunist, din sectorul 3, a fost făcută cerere pentru a se monta telefon fix pentru prima oară cam fix acu’ vreo 25 de ani! Erau încă vremurile în care nu era telefon fix chiar în orice casă, rețeaua se extindea cu greu, oamenii erau mai preocupați de frigiderele goale și să-și țină rând la lapte și ulei, deci nu era o necesitate primordială un telefon în casă!

A venit și revoluția, a și trecut, regimul s-a schimbat, @OLEOLEOLEOLECeaușescunumaie, dar nici telefonu’ n-a fost! S-au mai făcut niște cereri, că na, poate s-a schimbat conducerea, poate s-a rătăcit cererea dinainte de revoluție în bălmăjeala lumptei pentru eliberare și s-au urmat instrucțiunile funcționarei sictirite la care s-a depus cererea: ” Așteptați până când vă anunțăm noi că se instalează telefoane!”

O perioadă nu am locuit aici, dar știu că aici era casa fără telefon. Peste tot pe unde mergeam zbârnâiau telefoanele fixe în case, se bârfeau vecinele cu orele, chiar și rudele de la țară aveau toate telefon, dar nu, în sectorul 3, cererea reînnoită anual nu își găsea soluționarea!

A venit vremea când m-am mutat înapoi în casa fără telefon, abia începeam liceul! Deja lumea începea să audă de telefoane mobile ( mă refer aici la lumea din jurul meu, adică copiii de vârsta mea), să le folosească din ce în ce mai des, să abuzeze din plin de taxarea la 3 secunde, să folosească și pagerele, ca niște mari doctori chemați în sala de operație, dar după cum ați ghicit, în casă la mine tot nici urmă de țârâit de telefon!

Îmi amintesc și acum că deja începea să fie destul de dificil, deoarece vremurile cereau o comunicare mai intensă iar instalarea telefonului nu se mai întâmpla! Când aveam o urgență de comunicare fugeam la poștă, unde erau telefoane publice. Acele telefoane publice cu cartele, care cartele se terminau fix în mijlocul convorbirii. Ajunsesem atât de expert în telefoanele alea încât, pentru că nu am făcut parte din vreo familie înstărită, învățasem cum pot să primesc telefoane pe telefonul public de pe alte telefoane și foloseam cartela doar ca să dau numărul de telefon la care să fiu sunat!

După aia am avut și eu un pager, care funcționa pe bază de abonament, care abonament era conceput la numărul de mesaje primite, dar care erau limitate la 30/lună și și la numărul de caractere din fiecare mesaj. Deci nu puteai să primești mai mult de 1 mesaj/zi în medie, și în general acel mesaj zilnic era de la mama mea și suna cam de fiecare dată așa: ”Ia 2 pâini și mâncare pentru pisică în drum spre casă! Nu mai întârzia cu bagabonții după ore!”

A mai trecut niște vreme și așa, cu pagerul ăla. Multe pâini și mâncare de pisici de luat am primit prin mesaje. A venit vremea în care  am primit un mobil, al familiei, pentru că ceilalți oameni constatau cu amuzament că  sunt slabe șansele ca în casa fără telefon fix să fie prea curând vreun telefon fix. Să nu mă înțlegeți greșit, eu vorbesc doar despre casa mea, pentru că acolo îmi desfășuram eu viața, dar întreg cartierul era fix în aceeași situație, era plin de ” casa fără teledon fix”, și așa a rămas multă vreme!

Aproximativ după vreo 20 de ani de cereri peste cereri pentru montarea unui post telefonic, într-un târziu miracolul dumnezeiesc s-a înfăptuit! În casa fără telefon a răsunat pentru prima oară cristalina sonerie a telefonului fix de Romtelecom, pentru că la respectivul moment era singurul loc de unde putea exista telefonul fix! După un an deja au început să curgă ofertele de la firme concurente, iar postul telefonic pentru care am așteptat 20 de ani era deja desființat, fiind înlocuit cu cel al ungurului dătăror și de internet și cablu TV.

Și acum mai există încă, uitat pe un perete, telefonul fix al ungurului, care stă scos din priză ca să nu se joace nepotă-meu la el când vine în vizită și să formeze pe cine știe unde. L-am folosit atât de des că nici măcar nu pot să vă spun numărul dacă mă întrebați, dar mereu  când voi privi un telefon fix îmi voi aminti cum 20 de ani am trăit în ”casa fără telefon fix”!

Acest articol l-am scris pentru voi, copii îndolenți și tembeli, care vă mirați că n-au existat telefoane mobile dintotdeauna! Să țineți minte, că și în secolul ăsta, în capitala unei țări care făcea deja parte din NATO și din UE, undeva în sectorul 3 al lu’ Negoiță (celălalt Negoiță), au existat oameni care au așteptat și 20 de ani până să aibă un amărât de telefon fix!

Plata taxelor online și cu cardul

În orice țară normală chestia asta nu ar mai fi doar o discuție purtată, ci ar fi deja o realitate care face parte din cotidian. Eh, ținând cont că suntem pe tărâmurile noastre mioritice, momentan ne mulțumi  cu vorbitul!

Știți ce mă îngrozește cel mai mult , totuși? Am ajuns în halul ăsta de învățat cu sistemele noastre, încât atunci când aud astfel de idei, care după cum am spus, în mod normal ar reprezenta niște chestii bune, venite să ușureze modul de plată pentru amărâții de contribuabili, iar pentru amărâtul de stat , pe care nici măcar introducerea a încă vreo țâșpe mii de taxe nu l-ar scoate din impas, ar însemna un adevărat ajutor în colectarea banilor veniți din taxe, să mă rog să nu  cumva să vină și ăla cu dedicație care trebuie să câștige licitația pentru sistemul de plăți online a taxelor!

Mi-e atât de teamă că dacă cineva va implemeta un sistem prin care se vor colecta bani online, vom ajunge iar la situații de-astea hilare gen ” după ce achitați online, vă rugăm, prezentați-vă la ghișeu pentru a primi adeverință că taxele au fost încasate, altfel încasarea nu va fi înregistrată și se vor percepe penalități!”

Sau, și mai rău, mi-e atât de teamă că sistemul va fi făcut atât de pe genunchi, încât hackerii se vor întrece care să pirateze mai des și să ia banii încasați, și din nou, dragii noștri de la fisc  vor lua aceeași atitudine tâmă gen ” Ne pare rău, sistemul de încasare online a  taxelor a fost spart, iar ultima dumneavoastră încasare  a fost direcționată către alte cănturi! Ne cerem scuze pentru inconvenient și vă rugăm să mergeți în cel mai scurt timp la ghișeele ANAF ca să plătiți suma datorată, în caz contrar vor fi aplicate penalități!!”

Deci sincer, decât astfel de situații, decât așa modernizare la încasări, vă jur, prefer să mă calc pe picioare la cozi la ghișee, unde încasează o babă sictirită care abia așteaptă săți închidă ușița aia în nas și să-ți spună că s-a terminat programul, sau că întră în pauza de masă!

Realitatea în care trăim noi, una crudă și amăruie, este că doar firmele din mediul privat își dau interesul și pot garanta pentru metode de plăți inteligente, eficiente și rapide, ce vine de la preasfântul Stat….dumnezeu cu mila!