Memento mori

Chiar dacă eşti un neisprăvit, bun de nimic, în stare de zero realizări în toată viaţa, aminteşte-ţi că şi tu o să mori! N-o să aştepte nimeni până o să ai măcar o realizare  la activ.

Chiar dacă eşti un om care toată viaţa a fost credincios, şi-a dus la îndeplinire toate obligaţiile, ai fost bun toată viaţa…aminteşte-ţi că da…. chiar şi tu o să mori! În faţa morţii binele făcut nu cumpără zile în plus.

Chiar dacă speri că poate tu o să reuşeşti să descoperi modalitatea de a înşela moartea, ţine minte : TOŢI suntem datori cu o moarte!

Tot ce putem face în faţa inevitabilului, un lucru care ţine de omenie de altfel, este să fim siguri în orice clipă că n-o să părăsim lumea asta, indiferent cât de subit şi neaşteptat ar fi, lăsând pe umerii altora poverile noastre!

Ai rezista?

Azi dimineaţă am avut parte de o surpriză minunată, curentul oprit.  A trebuit să merg cu cămaşa necălcată la serviciu, să cobor pe scări 8 etaje… chestii mişto de tot. În momentul ăla n-am rezistat să nu-mi pun o întrebare total logică dat fiind situaţia în care mă aflam: „Cât aş putea rezista dacă vreo nenorocire s-ar întâmpla şi aş rămâne, pe perioadă nedeterminată, făra utilităţi (apă caldă, gaze, curent electric)?”

După ce te-ai obişnuit cu inovaţiile tehnologiei ( net, iphone-uri, laptopuri şi alte  gadgeturi), cum crezi că ai rezista dacă te-ai trezi brusc nevoit să te culci când apune soarele, dacă ai fi nevoit să faci baie doar când soarele iţi încălzeşte apa, sau dacă ai fi nevoit să mergi zilnic câte 30 de km ca să culegi flori de tei pentru un amărât de ceai?

Eu zic să ne rugăm să fim feriţi de calamităţi pentru că am ajunge să murim, pe capete, de foame, nu din cauză că a picat vreo clădire pe noi!

P.S. Dacă vreodată în viaţa mea  voi mai fi nevoit să merg cu cămaşa necălcată pe mine, mă sinucid!!! :=)))

Cerinţe şi constatări

Prin natura sa omul este o fiinţă socială, drept urmare trăieşte în haită, pardon societate, şi datorită instinctelor lui, mult mai dezvoltate decât ale celorlalte vietăţi, ştie să ceară!

Chit că o face oficial, prin hârtii scrise sau prin alte metode mai timide (ameninţări cu: bătaia, cuţitul, toporul, sau alte lucruri care dezmiardă duios spinarea oricui) omul ştie că s-a născut pe planeta asta ca să ceară şi să încerce să şi obţină!

Ajuns la un grad ridicat de înţelepciune oricine poate face însă următoarele constatări: tot ce cerem, ori nu obţinem, ori nu ni se mai pare interesant după ce obţinem!

Aşa, ca de încheiere,  constatarea mea,  a unui om cu IQ mic şi mintea relaxată: omul cere pentru că îi place să se umilească, iar autoumilinţa este singura modalitate pe care o cunoaşte pentru a simţi că a muncit pentru ceva!

Spor la cerşit!:))))

Shit-uri interne

Se întâmplă să meditez intens şi să scot prea multe shit-uri din categoria ” din prepuţul gândirii”! N-aş vrea totuşi să uimesc cu ce-mi poate mintea că poate iau vreun Nobel pentru absolut tot, sau poate toate premiile Nobel, pentru absolut nimic!:)))

Problema e că deja încep să-mi fac griji, nu oboseşte creierul meu dacă gândeşte aşa la foc continuu? Unde e butonul ” STOP”? Sincer, uneori sunt copleşit de atâtea idei geniale şi probleme existenţiale.

Până la urmă, cine mă cunoaşte ştie că vorbesc puţin, deci fiţi bucuroşi! N-aţi rezista să auziţi tot ce-mi trece prin cap, mai ales voi, stimabilelor femei! Însă păcat că am descoperit  totuşi scrisul:=)))