S-a terminat şi vara asta!

Şi uite cum azi fu’ ultima zi de vară din anul ăsta. Aproape că mi-ar părea rău, dacă nu mi-aş aminti că vara nu este anotimpul meu preferat, în special pentru că stau în România şi românii nu prea îşi amintesc să se spele (nu vreau să las de înţeles că am fi singurii, dar pentru mine e suficient că ne numărăm printre împuţiţi)!

Acum lăsând răutăţile la o parte, n-a fost o vară aşa rea, dar sincer, n-o să-mi lipsească decăt zilele lungi… hai şi decolturile generoase, că doar nu-s gay!:))))

Şi totuşi poate vă întrebaţi de ce scriu eu despre sfârşitul verii, ştiind că doar nu-s eu aşa pasionat de anotimpuri…

Hai să zicem că azi am realizat că au trecut 8 luni din an şi nu prea reuşesc să-mi dau seama când şi cu ce!

Anunțuri

Urâtul şi nesperat de frumoasa

Dacă eşti urât,şi vreau să zic extrem de urât şi te pocneşte norocul şi dai peste o femeie foarte, foarte frumoasă, mult prea frumoasă pentru a se uita la tine, iar tu te ştii nevinovat (adică fără bani, fără cine ştie ce dotare lăsată de mama natură, deci practic cam fără nimic)…nu te grăbi să te bucuri şi să zici că a dat norocul peste tine, ci mai degrabă începe să-ţi pui unele semne de întrebare! Ceva gen ” ce e în neregulă cu ea?”, sau ” m-a pocnit norocul, dar cât o să dureze?”. Este de preferat sa fim realişti oricând, chiar şi când parcă n-am vrea!

Am eu o poveste incredibil de frumoasă şi culmea mai este şi reală! Un tip pe care îl ştiu eu, a crezut că a dat norocu’ peste el. El nu era aşa prea frumos, nici o situaşie financiară prea grozavă nu avea, dar a cunoscut o tipă foarte frumoasă. Clar „out of his league” cum s-ar zice, dar culmea, ei îi plăcea de el, au stat ceva vreme împreună…erau toţi foarte fericiţi!

I-au cunoscut şi pe părinţii ei, care culmea, erau extrem de fericiţi că fata lor l-a cunoscut pe el… ce să mai..totul era minunat. A venit clipa în care el s-a hotărât să se căsătorească, ca să nu piardă aşa ocazie. Socrii lui, de-a dreptul în al 9-lea cer când au auzit fabuloasa veste. Atât de fericiţi încât deja îl făceau pe el să-şi pună unele semne de întrebare. Parcă era prea ciudat de frumos totul!

A trecut ceva vreme după căsătorie, deloc multă…şi…şi…minune, fata nesperat de frumoasă începea să facă nişte chestii nu tocmai la locul lor, care arătau că nu era chiar în toate facultăţile mintale. Ca să dau un mic exemplu aşa…vreo 3 seturi de farfurii au făcut cunoştiţă cu pereţii, cu ajutorul preafrumoasei făpturi!

S-a despărţit de fata cu crize, a dus-o la mă-sa acasă, unde respectiva s-a apucat să o bată pe mă-sa şi pe toţi care mai erau prezenţi. Băiatul, n-a lăsat-o să-şi bată mama, în fine, i s-a făcut milă de ea, dar a întrebat-o de ce nu i-a spus că fii-sa are probleme cu bibilica…la care mă-sa i-a răspuns foarte senin..” credeam că de data asta nu o să mai facă la fel! Trebuie s-o internăm din nou!”

A divorţat de ea, tipul ăla şi s-a recăsătorit cu o tipă, nu chiar aşa frumuşică…dar de  care a spus că nu prea ar mai schimba-o nici pe 10 ca cealaltă!

Acum închei cu ceva ce probabil aţi mai auzit de câteva multe ori: când ceva pare prea bun pentru a fi adevărat, atunci cu siguranţă chiar  este!

Să nu-ţi baţi joc!

Cică nu e frumos să profiţi de lipsa de cunoştinţe a unor omeni şi să-ţi baţi joc de ei! Foarte, foarte adevărat…până la un punct!

Sunt total de acord că este deplasat să mergi într-un sat rupt de realitate, care nu are electricitate, apă, canalizare şi mai nimic şi să râzi de cei de pe acolo că nu ştiu câţi Gb are un Terra! Nu zic că e obligatoriu să nu ştie, dar e cel mai probabil să nu ştie!

Totuşi, nu mi se pare deloc deplasat să mergi la ştiu eu ce biserică, când se calcă meltenii pe  picioare să pupe moaştele ştiu eu cărui sfânt şi să scoţi în evidenţă că mai mult de jumătate din cei de acolo nu ştiu ce sunt moaştele şi rămân oarecum scârbiţi când aud că tocmai au pupat hoitul neputrezit care pute a mir, al ştiu eu cui!

Deci vă rog frumos, până la un punct e inacceptabil să te dai deştept în faţa cuiva care nu are de unde să ştie tot ce ştii tu, dar în momentul în care unii oameni merg într-un anumit loc şi s-ar presupune că merg acolo tocmai pentru că ştiu ce reprezintă acel loc, sau acea sărbătoare sau whatever, dar ei habar n-au….păi ori să stea acasă, ori să-şi asume riscul să râdă lumea de ei pejntru că sunt proşti grămadă!

P.S. Eu mă consider extrem de prost, tocmai de aceea, cand ştiu sigur că sunt depăşit, prefer să tac sau să mă fac nevăzut! Fără modestie, dar cred că mulţi ar trebui să-mi urmeze exemplul!

Părinţii sunt egalii tăi?

Am auzit din ce în ce mai des copii de 5-6 ani spunându-le părinţilor pe nume. Pote sunt eu învechit, dar parcă mama este mamă şi tatăl este tată, nu Andrei sau Roxana sau orice alt nume, ca şi când părinţii tăi ar fi orice om de pe stradă!

Nu spun acum că pentru că ne sunt părinţi, ei au dreptate mereu, sau că trebuie să le acceptăm orice părere, sau că trebuie să ne înţelegem tot timpul, dar pur şi simplu, spunându-le mamă sau tată, le arăţi că îi respecţi!

Mulţi părinţi îşi învaţă copiii să le spună pe nume, gândindu-se că aşa o să fie mai apropiaţi, zic eu cum nu se poate mai greşit. Prin folosirea numelui, de către copii, nu se arată decât indiferenţa şi poate desconsiderarea şi aş aplica asta doar în caz în care ar interveni probleme foarte grave între mine şi mama (părinţi), care nu ar mai avea posibilităţi de remediere şi asta acum la maturitate, dar în cazul unui copil care abia este în curs de formare…mi se pare normal sa ştie cine sunt părinţii lui şi mai ales să ştie că nu-s egalii lui!

A , da, şi cum ţi se pare să-l înveţi pe copilul tău să-ţi zică pe nume, ca să fiţi mai apropiaţi, dar Andrei, sau Roxana, sau orice nume ar avea parinţii, cu toată apropierea lor să-l bată?