De ce nu ai alerga după doi iepuri de-odată când oricum n-ai niciunul?

Măi, cui nu i s-a întâmplat ca toate lucrurile să-i meargă extrem de prost la un moment dat, din aproape toate punctele de vedere, să i se pară că duce cea mai grea viață dintre toți  pământenii care nu fac parte din vreo țară din lumea a 3-a, că până la urmă, vorba aia, niciunul n-a ajuns vreodată chiar așa de rău încât să-i moară oamenii din jur de foame, la propriu și să sufere de boli care în tări civilizate sunt de mult apuse?

Eh, toți am trecut prin momente grele, tuturor însă, ni s-a mai întâmplat și să vină niște momente în viața absolut incredibile, în care toate să se lege, în care după o viață de singurătate să o agăți pe regina balului de frumusețe (clișeu american), în care după ce o viață ai mâncat pâine cu margarină și gem reușești să te angajezi la cea mai tare firmă din oraș și să câștigi un salariu de 10 ori mai mare decât te-ai fi așteptat, remarcabile momente acestea!

Deci ce voiam să subliniez este că atunci când lucrurile vin, de obicei vin toate de-odată, fie ele rele sau bune, iar de obicei, când vin ( și aici mă refer în principal la lucrurile bune, că să fim serioși, cine are nevoie de lucruri rele?) vin în cantități mult mai mari decât avem noi nevoie și în proporții în care nu mai reușim să le facem față în totalitate!

Și uite cum am ajuns la ce voiam eu să spun, în momentele alea de bine, când în sfârșit se întâmplă să-ți iasă toate cum vrei, atunci apare și surplusul de bine, adică în loc să-ți vină doar regina balului, vine și cu cea mai bună prietenă a ei și cu sora ei și și cu cea mai bună prietenă a soră-sii. Culmea, toate îți fac ochi frumoși, dar regina balului a fost prima!

De unde nu ai avut nimic, deja ai 3 posibile pretendente, neluându-le în seamă și pe celelalte care îți fac ochi dulci, dar nu-ți plac sub nicio formă! În acest moment sigur o să vină un prieten bun (de fapt, de obicei prietenele bune sunt cele care vin cu ideile astea) care să-ți zică înțeleptele vorbe ”nu alerga după doi iepuri de-odată că nu o să prinzi niciunul” și tu stai pe gândusi și îți zici ”daaa, câtă dreptate poate să aibă” și-l asculți, și-i urmezi sfatul!

Momentele alea în care toate îți ies sunt fooarte fooarte rare, da’ sincer, chiar foarte rare și trec și al naibii de repede și de obicei treci direct la cealaltă extremă, la momentele din viață incredibil de nasoale și de ghinioniste. În perioada asta incredibil de favorabilă ție este singurul moment oportun să alergi după mai mulți iepuri, pentru simplul fapt că atunci este singura perioadă în care o să iasă iepurii, și o să iasă toți atunci, dacă atunci n-ai curaj să încerci să prinzi cât mai mulți, după aia să te dea curajul afară din casă și n-o să mai ai de unde să prinzi!

Deci cum să zic, momentul în care vezi că uneia i s-a pus pata mai serios pe tine, dar sunt încă câteva care nu te-ar refuza, este singurul moment în care chiar ai șanse la toate, chiar dacă pare un gest de lăcomie, iar exemplul ăsta cu  femeile la grămdă a fost doar un exemplu, însă poate fi la fel de bine transpus și în afaceri și în orice altceva!

Dacă ai o afacere care a produs mai mult nimic, pe toată durata existenței ei și apare la un moment o ofertă incredibilă, după care apare și a doua, și  treia, apare chiar și a șaptea la dracu, deja simți că ești depășit ca volum de lucru, nu înseamnă că trebuie să te concentrezi pe cea mai bună ofertă iar pe celelalte, ușor ușor să le abandonezi, angajează mai mulți oameni, cât să poți să satisfaci toate ofertele la aceeași calitate pentru care ai fost contractat, așa începe să se dezvolte o afacere, așa începe să se dezvolte orice! Dacă începi să refuzi pentru că deja crezi că îți este suficient cât ai, o să înceapă să vină din ce în ce mai puțin, până când o să ajungi din nou la trista situație să nu mai ai nimic!

Doi iepuri potențiali nu au cum să fie mai răi decât un nimic sigur!

Și la ce ți-a folosit?

Am avut atâtea ocazii în care să-mi audă urechile această întrebare, încât sunt pur și simplu sictirit de ea. Cu rușine, recunosc, chiar și eu am pus-o, însă în momentul de față mă lepăd de ea!

” A, am terminat și eu o facultate”

„- și la ce ți-a folosit?”

”Am citit și eu o carte.” ”- Și la ce ți-a folosit”

” Am ieșit și eu aseară și am pierdut noaptea prin oraș! ” ”- Și la ce ți-a folosit?”
Omul ăla atât de leneș și acru, care nu face absolut nimic, este atât de înverșunat când aude că alți oameni din jurul lui fac lucruri și au hobby-uri care nu au niciun rezultat concret și garantat, încât ține cu tot dinadinsul să ne arate că el e atât de practic, încât nici nu se apucă de lucruri care nu generează rezultate imediate. Imediat te încolțește și încearcă să îți arate cât de inutile sunt lucrurile pe care le faci!

Cum să vă zic, viața oricărui om e reprezentată din vreo 90% lucruri și momente inutile, în care practic nu realizăm nimic, doar consumăm oxigenul. Cu toate astea, trecerea prin atâta inutil ne lasă și o experiență total folositoare pentru puținele momente utile din viață, dacă fugim de inutil înlocuindu-l cu nimic… nu înseamnă că ne facem viața mai utilă!

Lăsați oamenii să facă inutilități, nu-i mai descurjați. Chiar dacă fac lucruri inutile, oamenii ăia sunt mai buni și cu mai multe șanse de reușită decât ăștia ca noi care nu fac nimic!

Totuși voi ar trebui să aveți datoria morală să vă dați la o parte și să-i lăsați pe ei să facă ceva!